Afecțiuni:

Glaucom

Dacă ți se pare relevant distribuie acest material și altora:

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email

Aceasta este denumirea unui grup de afecţiuni care constau în moartea progresivă şi ireversibilă a fibrelor nervului optic, însoţită de cele mai multe ori de presiune intraoculară crescută şi care conduc la scăderea câmpului vizual.

 

 

Diagnosticul acestei afecţiuni se face în mai multe circumstanţe:

  • la un control de rutină al persoanelor peste vârstă de 40 de ani, vârstă ce coincide cu cea de risc pentru această boală;
  • în urma solicitării consultului pentru simptomele descrise mai jos;
  • în urma solicitării pacientului ţintit pentru această boală, când ea este prezentă la unul dintre membrii familiei.
 

Diagnosticarea presupune corelarea a trei elemente:

 

Tensiunea intraoculară
Examinarea fundului de ochi
Examenul câmpului vizual

O tensiune intraoculară crescută nu este suficientă pentru stabilirea diagnosticului de glaucom, deoarece există forme de glaucom cu tensiune în limite normale ( până în 21mmHg ) dar şi tensiuni intraoculare crescute fără afectarea funcţiei vizuale.

 

Există mai multe tipuri de glaucom, cu simptomatologie şi tratament diferite:
1. Glaucomul primar cu unghi deschis

Este o boală cronică, înşelătoare prin faptul că, dacă pacientul prezintă simptome, acestea sunt puţine şi de intensitate mică : lăcrimare, uşoare dureri oculare. Scăderea vederii se manifestă îndeosebi ca scădere a câmpului vizual (cât poate cuprinde cu ochii din spaţiul înconjurător), dificil sesizabilă de către pacient. De aceea este de maximă importanţă controlul oftalmologic periodic după vârsta de 40 de ani, cu controlul tensiunii oculare şi examinarea fundului de ochi, la circa 2 ani interval.

 

Afecţiunea este mai frecventă la miopi şi la cei care au rude cu acest diagnostic, caz în care controalele trebuie începute mai devreme şi să fie mai dese. Evoluţia naturală (fără tratament) a bolii este spre agravare, cu pierderea progresivă a câmpului vizual până la orbire! Uneori complicaţiile pot conduce la alterarea structurii ochiului cu necesitatea evisceraţiei (a scoaterii globului ocular). Deci tratamentul este absolut necesar, odată început nu trebuie întrerupt nici măcar o zi şi necesită controale repetate, la început lunar apoi mai rar, la indicaţia medicului.

 

Important: nu întrerupeţi tratamentul înainte de control, chiar dacă vă adresaţi altui medic pentru o a doua opinie.

 

Tratamentul este în primă fază topic, cu coliruri (picături). Sunt mai multe clase de medicamente la care pacienţii pot răspunde diferit, astfel încât este posibil să fie nevoie de mai multe modificări ale tratamentului până la găsirea combinaţiei eficace pentru fiecare pacient în parte. Scopul tratamentului este menţinerea tensiunii intraoculare în limite de siguranţă (în jur de 16 mmHg) şi încetinirea degradării câmpului vizual şi a nervului optic. Rareori se obţine o îmbunătăţire a vederii, ceea ce nu trebuie să descurajeze pacientul. Important : colirurile pot avea uneori reacţii nedorite, cum ar fi usturimi sau inrosirea ochilor. În astfel de cazuri pacienţii trebuie să îi aducă la cunoştinţă medicului curant, în nici un caz să nu abandoneze tratamentul.. Deci controalele nu trebuie neglijate!

 

Dacă tratamentul medicamentos nu este suficient pentru menţinerea tensiunii intraoculare în limite normale şi pentru stoparea deteriorării câmpului vizual, următorul pas este chirurgia glaucomului. În prima fază se încearcă oprirea picăturilor administrate anterior, dar dacă boală avansează din nou se va relua tratamentul cu picături.

 

Atenție: scopul operaţiei este de a scădea valorile tensiunii intraoculare la valori de siguranţă, nu de a înlocui picăturile. De asemenea, operaţia nu se face pentru îmbunătăţirea vederii.

2. Glaucomul primar cu unghi închis

Se manifestă prin subatacuri repetate, un atac violent sau ca glaucom cronic. Frecvenţa acestei boli este mai mare la femei, peste vârsta de 60 de ani, la hipermertropi şi la cei care au în familie astfel de cazuri. Subatacurile sunt reprezentate de dureri oculare, înceţoşarea vederii, halouri colorate în jurul surselor de lumină. În atacul de glaucom pacientul se prezintă de obicei la medic din cauza durerilor oculare mari, a congestiei oculare ( înroşirea ochiului), cefaleei ( durerii de cap ) şi vărsăturilor. Forma cronică poate să apară insidios, fără aceste manifestări, sau după subatacuri repetate. Tratamentul pentru primele două forme este iridotomia laser (perforarea irisului cu laserul). Tratamentul poate fi preventiv, dacă pacientul este diagnosticat cu o predispoziţie către această boală sau după un subatac, sau curativ, după un atac de glaucom. Dacă boala se cronicizează şi tensiunea oculară este crescută permanent, se începe un tratament medicamentos (cu picături).

3. Glaucomul secundar

Apare ca urmare a altor boli oculare, generale (cum ar fi diabetul zaharat, anemia) sau tratamente locale sau pe cale generală (de exemplu cu derivaţi steroidici, ca dexametazona, prednisonul etc). Acesta este încă un motiv pentru a nu face un tratament nesupravegheat de medic! Manifestările acestui tip de glaucom pot fi ca în primul sau al doilea tip de glaucom descrise mai sus. Tratamentul poate fi medical sau chirurgical.

 

4. Glaucomul cogenital

Apare la naştere. Majoritatea cazurilor nu au componentă genetică. Părinţii ar trebui să prezinte copilul la un control oftalmologic dacă sesizează o sensibilitate crescută la lumină, lăcrimare excesivă, opacifierea corneei (edem corneean) sau o creştere în dimensiuni a globului ocular (buftalmie). Tratamentul este în general chirurgical.

Entropion

Entropionul reprezintă întoarcerea pleoapei spre interior. Există trei tipuri: involuţional, la vârstnici; cicatricial, în afecţiuni ale

» Află mai multe

Alege cea mai apropriată clinică de tine și programează-te!

Location